You are currently browsing the category archive for the 'PoeZi le' category.

-lipsurilor mele…-
Imi lipsesc doua maini pentru a face ce-mi doresc
Imi lipsesc trei ochi pentru a vedea ce-i de vazut
Imi lipsesc patru urechi pentru a auzit toate strigatele-mi adresate
Imi lipsesc cinci picioare pentru a alerga catre nicaieri
Imi lipsesc sase guri pentru a striga dupa ajutor
Imi lipsesc sapte gaturi pentru a te superviza cand sunt cupata
Imi lipsesc opt ganduri pentru a-mi umple mintea goala
Imi lipsesc noua sfaturi pentru a ma descurca in pustiu
Imi lipsesc zece suflete pentru a invata a iubii

-si-mi mai lipsesc 45555625455755474 prieteni pentru care sa m-arunc in

pustiu-

                                                             -omuletului meu…-

am un omulet de lemn cu toate articulatiile tale.
ma joc cu tine cu sete de razbunare.
te pun in pozitii haioase ca sa rada ceilalti oameni de tine,
te pun sa-ti atingi capul cu durere de sine.
te pun in pozitii indecente ca sa vada toata lumea cum erai in inimitate,
sa-si faca vise omuletele din plastic si ate.
te pun pe margine de prapastie si-ti dau un avant
in zborul neterminabil spre abis,
dar te prind de-o manuta rapid.
Asa-s eu, doar cresc adrenalina!
Intr-o zi o sa te arunc de la etajul 4 in zapada
ca sa vezi ce frumos te-ncalzesc dupa cu aburi calzi ca de vata.
imi place sa incerci lucruri noi.
mai stii asta vara la mare am chemat salvamarul sa te scoata la mal,
tu nu stii sa inoti, ai uitat asta
sau doar doreai sa atragi putin atentia omuletilor de pe plaja.
oricum…
degeaba te chinui, nu vei scapa,
in mainile mele esti ca intr-o celula
iar printre degetele mele, gratile locuintei tale,
vezi lumea!

asa cum o fac eu pentru noi asa cum eu o vreau pentru tine.

                                                                                   -celor doi…-

muza mea nu avea chip, dar mereu aparea ca un baiat,barbat nu stiu mereu isi ascundea varsta.la o cafea cu el mereu am stat, baiat barbat cu personalitate de oglinda, cu ochii tacuti si cu privire tinta, cu aripi ascunse de umeri masivi, amestecand zaharul sa se topeasca usor.
aveam locul nostru-n cafenea, nimeni nu il ocupa, el ne astepta pe noi sa risipim idei pe foi, muza mea mereu imi transmitea inspiratie prin gesturi.
in zilele rele imi soptea la ureche ca o cenusa purtata de boare cuvinte , idei si sentimente cu ajutorul unui chip cu ochi caprui si plete. soapta, vand aspru de toamna modelata usor de buze groase, imi stimula imaginatia. mereu m-a fermecat mai mult muza de vreme rea avea trasaturi barbare, dinti nu togmai uniformi, dar ceva special, ceva ce numai eu, acea eu, puteam vedea.
in zilele cu soare, cu viata, cu stropi de culoare, cu stare de spirit mai sus decat bolta de stea. soapta devenea mangaiere de catifea si floare de soare
chipul se schimba total, ochii deveneau mare, parul devenea scurt, culoare de scoarta de nuc, iar culoarea tenului era mai frumoasa ca cea a aripilor ingerilor. numai atingandu-i obrajii cu buzele calde ele deveneau petale de trandafir rosu. o nebunie cromatica chipul muzei mele cu chimie speciala.
am invatat cum sa-mi chem aceste muze, mi-era simplu cand mi-era dor de boare, sufeream ca aceasta sa-mi treaca usor pe sub lobi, iar cand mi-era dor sa fiu rasfatata zambeam, pentru a-mi cheama mangaietorul meu muz.
totusi iubeam mai mult zilele gri,eu domnisoara “Lacrimi”, iar cu timpul am invatat de la prietenele mele ploile, caci lacrimile pot fii si de fericire
daca te intrebi cum pot sa te invete ploile fericirea imagineaza-ti ca esti in miez de vara spic de grau sau fir de lalea sau simplu om sau raza  si atunci vei realiza ca ploaia aduce fericirea
si asa muzul meu cu ochii de cer mi-a ajuns mai aproape, iar pe cel cu ochii caprui l-am aruncat spre curcubeu sa vada ce bine e printre cristale de culoare care te ajuta sa invii.
niciodata nu vom avea ce ne dorim pentru ca probabil nu sunteam pe val sau pe vant. oricum lacrimile mele mereu se vor scurge in mare si mereu vor fii sterse de vant pentru ca muzele mele ma cunosc, ma iubesc si-mi ofera acel avant pentru a le scrie chipul pe hartie.
muzele mele nu pot vorbii decat prin mine…

                                                                                     -voua…-
“Toti cei care s-au tinut de mana in seara de revelion, au prins noul an tinandu-se de mana au fost niste castigatori si daca se vor tine de mana si in 2008 vor fii niste castigatori!”

Asa a zis Tudor Chirila in Piata Constitutiei si asa va urez si eu voua. Sa fiti niste catigatori anul acesta. Sa iubiti mai mult, sa sperati mai mult, sa visati mai mult, sa aveti mai multa grija de voi si de cei iubiti, sa invatati sa deveniti catigatori, in consecita sa traiti asa cum vreti si simtiti. Un an nou fericit asa cum vi-l doriti!…..si nu uita ca tu ti-l vei face frumos numai prin simplul impuls spontan de a traii!

LA MULTI ANI!, Georgiana

-colegului meu minor…-

vezi ti-am zis ca nu e bine sa avem o casa mare
cand am nevoie de tine nu te gasesc
cand ai tu nevoie de mine, nu-s
intri pe o usa, iesi pe alta nu spui ca pleci si te caut in disperare
cand ne regasim suntem deja prea obositi si ne tinem in brate pana adormim
ti-am zis sa ne mutam intr-o garsoniera
ca atunci cand ne cuprinde dorul doar facem doi pasi si ne regasim
ai zis ca mai bine ramanem asa cum suntem
altfel cum as mai avea aceiasi nevoie disperata de tine cand nu te vad
aceiasi nervi care sa-mi intretia adrenalina
acelasi dor care sa imi intretina dorinta de tine
in garsoniera am sta prea mult impreuna
ne-am sufoca, ne-am plictisi si dragostea s-ar duce dracu
mai bine asa
iubim cu teama
chemam cu speranta
dorim cu pasiune
strigam cu forta, iubim in forta
dormim doar pentru ca trebuie si mancam doar pentru ca e normal
oricum o sa iti pun indicatoare spre inima mea
si tu o sa pui indicatoare spre a ta
si cand vreau sa ma amuz le intorc in alta parte spre iesire
si asa te privesc de la geam cum ma cauti in gradina
cum te intinzi neinvingator in iarba
si ma chemi ca un copil pierdut de mama
o sa vin jos
o sa ti zic ca m-ai gasit
o sa iti hranesti orgoliul si o sa imi zambesti
o sa imi povestesti prin cate peripetii ai trecut pana la mine
si o sa mi spui “te iubesc” mai frumos ca niciodata
intr-o astfel de casa n-o sa ne pierdem fantezia
o sa facem tot felul de boacane
doar pentru a ne intarii spiritul de dorinta si rabdare
pentru a ne pregatii pentru o viata de sfera
o sa fie usor turtita intr-o parte pentru ca eu sunt prea salbatica
si curbata in interior la alt capat pentru ca tu esti prea calm
si mi dai singur toata mana cand eu cer doar un deget…

                                                               -elenei..-

imi poti lua inima cand vrei tu
dar te rog ai grija de ea
e sensibila la frig, e doritoare de caldura si de dulce
ii place la mare, la munte n-o duce, se plictiseste si oboseste
n-o pune la munci casnice,n-o supune la emotii si suferinta
ai grija de inima mea ca fuge si ramai cu jumate de piept gol
si nimeni nu iti va mai da o inima asa ca a mea
spunei povesti, ai grija de ea
sa doarma, sa manance daca e nevoie fa-i si cafea
nu o trezi devreme nu o culca tarziu
nu-i reprosa vreo actiune proasta, nu o rani
e sensibila si stii ea merita tot ce-i mai bun
doar face parte din mine, eu un copil fara drum
spala-i hainele, condu-o unde doreste
du-o la concertte ii place folkul.hip-hopul si raggae
du-o de ziua ei la restaurant
cumpara-i inele si ceva elegant
admir-o, iubeste-o, strange-o in brate
rasfat-o cu sentimente si vorbe frumoase
sterge-i lacrimile, tine-o in brate
aminteste-i ca nu e singura
ajut-o sa cresca
intr-o zi o sa vina la tine cu trei inimioare de mana…sa-ti multumeasca

                                                                               -daca vrei tie…-

merg pe margine de prapastie si nu-mi pasa
si daca e sa cad ce?
imi cumpar alta viata
am bani, am arme, am si bomboane
pot mitui pe oricine
sa-mi dea o viata frumoasa
careia ii sta bine cu mine
banii ii dau oamenilor mari
ei sunt prosti, iar acestia cumpara tot
de la copil batran sau nerod
armele mi le las mie
in atatia ani printre oameni
am invatat sa le folosesc
cu minte, cu tinta si lipsa de suflet
bomboanele, jumate iti dau tie
sa-ti le versi unde te duce capu
si cu cine vrei tu,
copil cu lipsa de mine
iar jumate le voi tine in buzunar
ca atunci cand voi calca pe cadavre
sa ma indulcesc si eu ca orice copil cuminte
in ochii cu chipuri bolnave
si asa voi uita de tine, de voi
stii ca pentru mine fac orice
merg si pe nori
iar in viata mea cea noua
mult dorita si greu capatata
voi primi doar ce-mi place
argint, fluturi, aripi de inger
maluri de ape, nisip fin si scoici ca de sange
haos, iubire si magazine
un suflet cu sentimente doar pt mine
si-o amintire la mare cu tine
daca vrei sa ajungi in lumea mea
cea plina de tot ce vreau eu
ucide, fa compromisuri, uita de ea si de vise
~te astept dragul meu cu brate deschise~

                                               -tot mie…-
Eu: Tepusele astea mi-au prins deja prea rau tricoul de usa!
El: scote-le cu mana ta daca vrei…
Eu: Cum Dracu sa le scot, au sange pe ele, mi-e frica scoate-mi-le tu.  Hai ca ma doare si pierd si      trenul si n-o sa ma astepte togmai pe mine.
El: Nu le scot doar stii cat m-am chinuit sa ti le infig, am vrut sa ti le  prind de corp , dar tu     nu ai stat asa ca te-am pus pe usa si m-am ajutat de ea.
Eu: Te rog ma tii asa de 11 luni, am pierdut zeci de trenuri si asta chiar nu-l ratez, asta chiar       duce spre fercire
El: Esti proasta! Imi arati ca nu ai inteles nimic din jocul meu, ai ascuns piese si ti-am iertat       asta, ai incalcat de multe ori regulametul si tot nu am zis nimic am facut tot si tu..
Eu: La inceput mi-a placut o zi, doua, o saptamana, dar totusi stii ca nu suport sa stau prinsa de      ceva si mai ales de usa dormitorului tau…asa ca da-mi drumul, te rog!
El: Iti dau drumul cu o conditie, deschizi usa, pleci, si juri ca nu privesti inapoi.
Eu: Bine, nu-mi va fii greu, astept asta de mult..

Am plecat fercita de acolo, dar tot am pierdut trenul, prea multa vorba strica. A trecut un an jumate si intr-un moment de ratacire nu mi-am putut oprii instinctul si am privit in urma, dar usa era inchisa si alta voce de fata se auzea dupa ea.
Acum am inteles, usa era sufletul lui, jocul era dragostea noastra puerila, iar sagetile…sagetile erau cele mai frumoase sentimente din lume.
Azi stau pe scaunul asta tare si rigid din gara si mi-e dor de acele zile in care ii luam mana in mana mea si-mi infigeam cu ea sadic tepuse in suflet, in gand….in amintirile cu noi doi….doi copii de puzzle.

                                                             -mie..-

Anul asta reget:
*ca nu am ras mai mult
*ca nu am facut ceva atunci cand am gandit
*ca mi-a fost frica
*ca am uitat sa spun “la multi ani” “te iubesc” “multumesc” “mi-e dor de tine” “ar fii mai bine daca..”
*ca am spus “dute dracu” “lasa-ma” “fraiere” si alte jigniri si injuraturi colorate
*ca nu am avut ambitie
*ca am pus D in loc de A
*ca nu l-am sarutat
*ca nu am reusit sa-i zic adio
*ca nu am respectat mai mult
*ca nu am crezut mai mult
*ca am plans
*ca am invidiat
*ca am invatat doar tampenii
*ca am gandit de 2 ori si tot am vorbit o prostie
*ca am ranit
*ca am ajutat oamenii ce nu meritau
*ca mi-am pierdut timp pretios
*ca nu stau dreapta
*ca sunt asa rea cateodata
*ca am stricat si pierdut lucruri
*ca nu am apucat sa-i spun cat de mult il iubesc si a plecat asa repede
*ca nu mi-am vizitat bunicii asa mult
*ca nu mi-am pupat mama mereu
*ca nu am facut curat/teme
*ca mi-am facut planuri si nu le-am dus la sfarsit
*ca nu am mai tinut asa o buna legatura cu fostii colegi
*ca nu am tinut post
*ca nu m-am impartasit
*ca nu am citit carti
*ca nu am fost mai ordonata
*ca m-am tuns
*ca scriu asta….

Anul asta nu regret:
*ca m-am indragostit
*ca am batut atatia kilometri
*ca am cunoscut oamenii noi
*ca am spus ce gandesc
*ca m-am dus la cenaclu
*ca am ajuns unde am ajuns
*ca am visat cu ochii deschisi
*ca nu mi-am pierdut nebunia

Tu ce regreti?

-mie…-

M-am plictisit de lumea asta non-culoare
toti sunt tristi, plictisiti, iar replica de baza este
“n-am timp”
asa ca m-am saturat.
o sa-mi cumpar o pereche de ochelari
cu lentile jumate roz, jumate gri
ca atunci cand sunt trista sa ma uit prin partea roz de sus,
spre cer si sa simt
ca ingeri aia mici ai tai m-au prins de maini
si ma alearga prin gradina-ti de lalele mov
iar cand incep sa pierd pamantul de sub picioare
si sa plutesc haotic cu euforia clipei in sange
privesc repde in jos prin jumatatea lentilei gri
si simt cum aripile-mi cad si iar ma acomodez la viata
si iar cersesc 5 minute de la oamenii ce nu merita
timpul meu de copil..
Azi ploua si-mi place afara cu toate ca nu trebuie sa fac nimic
o sa ma uit in gol si o sa-mi fac un curcubeu
de culoare, caldura si tu….(ha-ha).. tutun
in care sa ma imbrac cand ies afara
in abur de drum